Tocmai s-a stins și ultima!
Eu ce să mai fac?
Am tras de ea cât am tras...
Și uite că în cele din urmă
S-a stins și ea!

Dacă nu i-aș fi spus!
Dar i-am spus, nu-i așa?

i-am spus că știam ce urmează să pățească...
degeaba!
s-a stins si eu
am ajutat-o!

aceeași plăcere trecătoare,
aceeași conștiență a pierderii...
același fum ce numai a tămâie nu aduce...

Și totuși... Dom’ părinte (cu p mare?)
n-aveți un foc
nu, nu! nu vă opriți...
fluturați mai departe...
mi-o aprind eu din mers!

20 martie 2007