multe lacrimi
aprindem prea multe țigări
căutăm refugiul în fum
orașul e plin de fantome care tușesc

am plecat
mersul prin ploaie are efecte formative
cel puțin picăturile nu fac discriminări

văd atingeri
sudoarea învăluie cuvintele oferind sensuri noi
o mare de bombe
ciuperci construite, izvoare de carne
cerceii înjură prin simpla prezență
viitorul nu are nicio fractură
lupii s-au înecat în fântâna de lut
scările duc spre turnuri

în 13 zile vei muri
din secunda asta trebuie să începi să trăiești

sau geneza pietrificată în ou

voi schimba lumea, o voi distruge
nu contează
până la urmă cineva trebuie să înțeleagă
suntem doar niște ursuleți de pluș
care se tem de fulgere...