Glasurile-mbatranite
Ale semenilor mei,
Chipurile lor umbrite,
Mama si copiii ei;

Gunoiul care ma-nconjoara,
Aerul ce ma sufoca,
Frigul care ma omoara,
Sufletul creat din roca;

Uniunea destramata
Dintre apa, cer, pamant,
Foamea cea demult uitata,
Dorul sa iubesc, sa cant;

Copiii care plang mereu,
Zambetele lor crispate,
Ura, boala, dumnezeu
Si iubirile uitate;

Sunetele ratacite
Printre arborii sfiosi,
Cimitirele adancite
Ce asteapta pacatosi;

Fericiri de o secunda
Si tristeti de mii de ani,
Gandurile ce se afunda
Doar in lupta pentru bani;

Visurile ne-mplinite
Ce viseaza la-mplinire,
Se pitesc in zari umbrite,
Se topesc in nemurire...

Toate astea sunt Pamantul,
Terra cea nemuritoare...
Speranta, azi, alina gandul,
Dar si speranta, maine moare...