Soare Bun, picteaz-un nour,
Dulce vată monotonă,
Dar cor al păsărilor negre
Iar dau domolul tonul...

Un pom de-abia așteaptă
A creangă să se rupă,
Un trăsnet fioratic
Smulge tăcerea pură.

Albastră-ți e cerneala
Când așterni iar pe foaie,
In mări albe momeala
Visează la visare.

Și nu m-au mai lăsat ca să admir apusul,
Ci doar să merg printr-o tăcere oarbă...
Și-acum mă simt ca-n zonă de crepuscul,
Iar norii negrii subtil mă înfioară.