M-am oprit mirat langa ultimul zambet al oamenilor,
incercand sa descifrea ceva din sufletul lor.
nu era nici seara, nici dimineata.
ceva terminat sedea impreuna cu ceva neterminat,
se plangea undeva inauntru si sughiturile razbateau printre surasuri
si gesturi de nepasare.
Pentru multi nu mai canta cocosul.
Pentru alti multi, cocosului ii era teama sa mai cante,
ca nu cumva Petru sa se creada Iuda.
Pentru Iuda nu a cantat niciodata,
ca el nu mai avea cum sa creada ca este Petru.
Interesul meu pentru sufletul oamenilor a ramas viu si statornic pana
in clipa in care
mi-am dat seama ca nimic nu e altceva decat,
Oglinda sufletului meu.