Când prea ades sub vânturi
și de furtuni brăzdată,
în geometrii diforme
sălbatic descompusă,
rânjind spre cer și lume
întinderea-i ridată,
frumoasa-i măreție,
pare pe veci apusă.

Dar, ia aminte bine
și de la ea învață
tu, om țesut din apă,
că toată frrământarea
acestui chip vremelnic,
e doar la suprafață.
Adâncu-i calm și rece.
Cât de-nțeleaptă-i marea !