În neguri de zgură orbecăi prometeic cu
Picioare ferecate-n lanțuri de golem strivit în stâncă
Spre farul unde sirena jalea-și cântă.

Copacii reci priviri de lumini aruncă
La dansul jivinei urlând a moarte
Pe strada tăcută-n miez de noapte.

Luna-n cocon de raze pieptu-mi de martir cuprinde,
Misterul licorii ce catafalcul distruse cu voci de hidră
Cercând a desluși.

Lanțul s-a rupt și zbor de frunză ce-n spirale cade
Drumul pustiu pe al său piept simțirea-mi primește.

Chipul spre casa farului auzul ciulește,
Chemarea sirenei dansul jivinei cântând
Cu voci de hidră pe stânci de golem strivit
Pentru al meu dulce somn de martir
Sub copacii reci în miez de noapte.

P.S.: Alcoolul dăunează grav sedentarismului.