Ecoul vag și-aritmic, de obuze,
S-a estompat; letargica epavă,
În rana nopții clocotind de lavă,
A eșuat cu tânguieli confuze;

Tulpina morții i-a-nflorit, suavă
Ca un descântec vinețiu, pe buze
Și-n larma de sub pleoape, cu meduze
Și alge verzi, s-a diluat otravă.

O lacrimă a început să frigă
Pe calea însemnată către nord
Și-am petrecut-o jalnic, ca un rigă

Bătrân și prizonier într-un fiord
Al sufletului răstignit, ce strigă
Din bezna vieții, ultimul acord.

22 aprilie 2007