ți-am adus un blid aburind de gloanțe,
cam atât am gătit azi,
le-am cules calde din ciurul aortelor
zvâcnind pe clanța ușii înfășurate sul,
pe care o crăpam uneori scrutând după mersul tău,
prin sclipirea rafalelor zvârcolind bezmetice
bălțile străzii umflate de sânge.

ți-am numărat zilele,
de când te-ai născut,
scurmând fărâma nădejdii
că vei ajunge la mine viu.

când mă adânceam rădăcină rănită
de metalul disperării turnate clocot în mine,
ai irumpt zbicindu-mi cu soarele tău fața inundată,
trăgându-mă iertător
de-a târâșul prin ploaia de fulgere,
fără să-ți pot privi strălucirea,
cu scâncetul meu orb întrebător
atârnat de mâna ta albă,
trasă înveliș pe micimea mea frântă de teama
că într-o zi vei descoperi zdrobit
că a fost o zi în care nu ți-am recunoscut chipul.