DE CÂND MORMÂNTUL...


De când mormântul a rămas gol
E atâta lumină revărsată
Că nu mai e loc în univers
Să-ți ascunzi răutatea.
E un efort să rămâi în dragoste
Și inimi învârtoșate sunt udate de lacrimile sfinților
Trupurile se descompun doar de egoism
Cei ce se roagă învie și din moarte.
Războaiele se vor termina in bucuria fățișă
Și săbii aduc aminte de cruce
Iadul e străbătut în întregime de flăcări
Toată gura numai Þie slavă-ți aduce.