Un corb s-a așezat pe măduvă
cu ciocul scormone până dă de miezul dulce
mi-am trimis vulturul rațiunii
să-l vâneze
speriat, s-a infiltrat în sânge
și a băut moleculele roșii
am improvizat din credință
un înger provizoriu
care a aruncat cu substanța acidă a luminii
în corb
atins, carnea îi sfârâia
și din el s-a smuls un demon
zvârcolindu-se în râul roșu
rănit, a apelat la medicul
ce opera instinctele primare
chirurgul l-a bandajat
cu necredință
și l-a trimis la spitalul
unde erau tratate ființele grotești
lupii lumii urlau după tibii de om
într-un nebun sta tolănit un leu
ce i-a devorat carnea gândirii sănătoase
și i-a lăsat doar un organ putred
în care un eu prigonit horcăia
într-un schizofrenic se târâia Nero surghiunit
cu unghiile a scormonit prin carnea flască
și a ieșit afară
halucinațiile l-au azvârlit în irealitate
a confundat spitalul cu Roma
și i-a dat foc.