Ce-ai semănat tu pe sub piele
Răsare acuma printre pori,
Se frâng pistruii de durere,
Se rup și sforile-ntre noi,
Se crapă trupul de fiori.
N-ai vrut să lași prin calendare
Un semn de "vin" sau "am plecat".
Te-ai dus cum ai știut mai bine
Și trupu-ți gol tu mi-ai lăsat
Indiferent de vicii sau păcat.
Și m-ai zidit precum o Ană
Să-ți susțin jalnicul palat
În care-acum domnești tu singur
Și cauți Ane de-nchiriat
Să îți șoptească ce-ai uitat.
Tot ce-ai lăsat dintr-o copilă,
Anemic vas naufragiat,
Ai înecat cu val de mare
Tot ce în trup m-a vizitat,
Toți ce m-au vrut și nu i-am luat.
Șterge-ți coroana, alege-ți părul
Și spală-ți gura de minciuni,
Zâmbește cald dar nu fierbinte
Alaiului ce îl supui
Și proastelor ce le aduni.