vârtejuri de țărână
noaptea azvârle-n
sarcofagul de taină al cuvintelor.

lungi cercuri de lumină
slobozesc
albitul zbor de tâlcuri
al ritmurilor vieții.

…e ca si cum:
te-ai arunca din cascadele nașterii și renașterii
printre oameni;
oamenii ar pune pe altare sfințite
suspinul de dor de mișcare al copacilor.
copacii ar ascunde în fibre de lemn turnesolul-
albastru să fie cântecul vitejilor adormiți la sânul pământului!
pământul ar imortaliza pe o fină peliculă
mâinile care dau noi forme universului.


porumbeii albi dorm încă la umbra răcoroasă a gândurilor.

mai înainte de ivirea aurorii,
Luna
strânge sub aripă tăcerea,
o strecoară
peste triedre de limpezimi de vise
sub pene,
apoi,
închide liniștită ochii.