sunt singur mic și cred că mă omor
ca un animal duios și-al naibii
fac greva dragostei fericirea hingherilor
umblu cătrănit cu frumusețe de nenorocire pe ochi

mă și mir
că nu mă înfiază nici muma pădurii
că le recit găinilor pe găineză poeme triste
și ele nu înțeleg îmi adresează injurii mă
ciocănesc sunt o sămînță tristă să mor io

ia-mă de aripă și înjura-mă cu mîngîierile tale
sunt singur și mic mi-e aproape bine
mi-e capul plecat și părul răvășit
iar lumea asta mare
mîndrețea asta coafată mereu
uite
uite
mi-e frică
se împreunează la maxim
cred că îi vine rău...