inocența albului mă împrejmuiește
garduri ruginite
înconjoară trunchiul înalt
simt zborul frunzelor sub coaste
tu
îmi treci prin nervurile pale
purtându-ți rotunjimile
adăpostind templele-n sâni
laptele tău
e fluviul sfânt
pe malul căruia mi se scaldă rădăcinile
lasă-ți trupul să curgă prin mine femeie
ascultă-mi ecoul strigătului izbindu-se de nori.