Îmbrăcat în alb
mă simt o cobe emanând
mirosuri pestilențiale
de parcă m-aș droga
cu formol

* * * * * * *

Mă plimb printre perfuzii...
e un loc în care
poate doar Moartea
ar trebui să (mai) plângă

* * * * * *

În fiecare pat
zace câte un vis muribund
al unor bătrâni schimonosiți...
ei nu mai plâng
doar așteaptă ultimele
douăzeci și patru de ore
ale unor zile