când mă întorc seara acasă lumina e aprinsă mereu

astăzi am cunoscut o fată care-mi spunea că semăn cu poeziile mele
am privit-o cu mirare și am tăcut
desigur nu are dreptate
poeziile mele sunt cu vreo 20 de ani(cel puțin) mai tinere
au ele o luminiță ascunsă în pliul fustei
eu nu o mai am demult
în timp ce urcam cu ascensorul spre etajul 5
privindu-mă peste umăr
în oglinda murdară
mă gândeam
dacă
oamenii mor din întâmplare
sau mor când încep să îmbătrânească
dacă
ar trebui să scap de acest costisitor și prost obicei
de a aprinde lumina când plec de acasă
mă gândeam la mine ca la un om bătrân
când am deschis ușa casei
mi-am surâs
văzându-mă cu umerii aplecați înainte la masa de scris
aveam 17 ani
și totul era bine

vara purta ca întotdeauna același nume
numele meu
desigur

asculta poezia in lectura autoarei