Prin sticla cerului senin
Batrana iarna plange
Si-un vuiet se aude lin
Ce-n suflet ti se strange.

Stropii sloiti lovesc adanc pamantul
Sadind in el samanta de racoare,
Iar in surdina auzi cum urla vantul
Si iarna-n lume incepe sa coboare.

Ca niste spini, copacii se apleaca
Si se inchina cu bratele de crengi
C-o haina alba batrana ii imbraca
Si ii dezmiarda ore indelungi.