mi-am asezat fata in palmele tale
ca si cand as fi vrut sa imi spal trecutul,
lacrimi nu mi-au curs desi sufletul imi era plin de ele,
inima imi batea intr-un ritm mai lent decat de obicei
poate din cauza linistii, poate din cauza furtunii care va veni.
nu m-ai ridicat din genunchi,
nu mi-ai spus nici un cuvant de dojana,
soarele era undeva la amurg
anuntand noaptea pentru toata tristetea viselor noastre...
am plecat impreuna,
roua stelelor ne umplea de neobisnuit pleoapele
iar pasii mei erau usori, usori,
poate din cauza ca in palmele tale
a ramas imprimat chipul meu.