Ar trebui sa ascuta cineva
Creionul cu care cei de dincolo de noi
Ne contureaza
Pentru ca formele sa fie mai deslusite
Si sa nu ma mai afund in cate-o zi
In pete mari si negre de fericire
Ce tin loc cuvantului „iluzie”
Printre zgarieturile timide
De grafit…
Caci e ca si cum
Un autor plictisit
De lumea ce el insusi o crease
S-ar apuca sa mazgaleasca
Flori si fete zambitoare
Pe foaia ce noua ne tine de cer.