știai că există un inorog care îți pândește la colț
inspirația?
știai că un griphon cu cioc de uliu
îmi ciugulește vânatul ca un mic titan?
știai că eu, un neandertal, vânam o caprioară
cu piele de tirannosaurus rex?
și-mi tot urla că e un sfinx:
"SUNT UN SFINX, BÃI!"
da` îmi urla cu răgete de ciocarlie,
că nu-i o căprioară
iar eu, nu-nțelegeam...
toata lumea a citit legendele omului
picat din înălțimile Olimpului?
și căprioara tropăia spre munți,
în pași de balet...

știai că îmi ciugulesc ochii niște grifoni?
atunci când cerneala mi se scurge prin condei
în litere și-n cuvinte, focul acoperă phoenixul,
și plânge sperând că focul se va stinge
cu o singură lacrimă de caprioară...
și apoi cu furii și grații și harpii
se încing în brâul meu și îmi ciugulesc mâna
ca să nu mai scriu, ca să nu mai uit de mine,
dar ea urcă în inima mea de unde
mintea culege picături de sunete
le dezmiardă cu ambrozia morfinei:
se naște un delir și nu un plagiat,
se naște eul meu din al tau.