Cerul crescand dincolo
zvacneste de prea mult dor
pentru noi ,
cei dintre ploi
ca si cum ar avea mult timp
sa-si creasca iubirile ,
sa-si inalte ingerii
sa ne acopere cu patima !
noi plutim ieri
pe aripile uitarii
si vrem din dureri
sa ne nastem lumina
e cerul oare de vina ?
ca ne iubim caderile
sau ca uitam sa privim
in ochi ,
furati de gandul
din mijloc ?