Imi amintesc cum trozneau secundele
Pina la tine,
Ma agatam de un nor mai colorat,
Lasam in urma citeva furtuni de nisip
Si continuam sa planez
Pina pe muchia
Lagunei albastre
Cu sirene nabadaioase.

Cintecul lor se prelingea pe sub pleoape.

Ne-am intilnit la marginea tivita
Cu sperante
A asteptarii celei dintii
Nopti,
Cind fantoma ultimului zbor ireal
Ne va fi gasit imbratisati -
Mereu doi
Si mai putin singuri
si de atit de departe
Gingurindu-ne prunceste prin vis,
cu unghii
si dinti pofticiosi
de real
infipti in carnea timpului.

Ce mult timp a trecut de atunci,
Pestisorul de aur
Inca mai asteapta sa ne rostim
Cele trei dorinte.

16.12.2002