Sunetele rupte, schiopătânde, de chitară
când corzile reci sunt ținute
în palmă pentru prima oară
Precum aripile unui glonț evadat
dintr-o teavă de armă
prinsă într-o poveste adâncă de iubire
cu o tâmplă fugară
îmi vâjâie mintea,
Undeva la etajul o sută, unde ea
îsi scrie memoriile dintr-o altă viață,
si tot unde o stea fără nume
îsi construiește din viteze oscilatorii
ascendente și aproape postume
o funie pe care să se cațere
iubitul la ea, târziu înspre dimineață...