Amurgul s-a lasat stingher,
a naufragiat tacut intre noi.
Ecoul aruncat peste punti
nu mai gaseste drumul inapoi.
Ma pierzi...
printre degete-n amintire
ma risipesti ca un fum!
Ma uiti...
sufletul nu-mi mai canta pe drum.
Nu-mi mai recunosti glasul,
ma ratacesti...
potecile ninse cenusa de dor,
ti-au uitat umbra tacuta si pasul!
Lacrimile nu mai au lumina lor,
se apropie o noapte.
Noaptea aceea de smoala
dintre pleoapele tale albastre!