Mi-e scarba de aceasta lume murdara,
De strazi pline de putreziciuni,
De oameni morti ce se cred vii,
De copii murdari si bolnavi zacand pe la colturi.
Mi-e groaza sa privesc in jur
De teama de a nu vedea ororile lumii,
Mi-e teama sa pasesc pe aleile
Acestui cimitir imens in care traiesc.
Nu mai vreau sa aud urletele muribunde
Ale sufletelor ce mai incearca, inca,
Sa se agate cu gheare disperate de colturi de viata.
Mi-e scarba de gemetele de placere
Ale prostituatelor macinate de boala,
Mi-e frica de privirile flamande
Ale celor infometati pana la disperare.
Privesc in fata o realitate socanta
Si as vrea sa fiu oarba si surda,
Asa cum sunt cei ce traiesc langa mine,
Dar nu sunt, si realizez ca traiesc o viata absurda.