Parca era linistea dinainte de zbor
Cand ma nasteam primavara
Sa va sarut adierile si sa-mi fie povara
Inimile voastre zvacnind de prea mult dor .

Parca au tacut sirenele clipei
Amintindu-si ca s-au ratacit printre noi ,
Se rugau poetii la marginea risipei
Scurmand in vorba dupa aur , ca-n noroi .

Parca intinerira varstele lumii
Prea mangaiate de cerul tacut
Si-n prea multa magia inimii
S-au zavorat durerile ascunse mai demult .

Parca as plange vioara cu tine
Si-ntinerindu-te fugar pe dupa zbor
Ti-as darui sclipire , suflete batrane
Sa-ti amintesti de patima si dor !