Sunt eu de vină că atât de crudă
Mă pârjolești cu ochii ăștia mari?
Că zâmbetul tău dulce mă asudă,
În calea mea adesea când apari?

Sunt eu de vină că mereu la tine
Aleargă gândul, dorul meu nebun?
Că nu știu cum, și, ah ce dulce chin e,
Ce am pe suflet să-ndrăznesc să-ți spun?

Gingașă ești, o floare din grădină,
Și te ador, te cred un idol sfânt:
O, inima e, nu sunt eu de vină....
Ci, hai alături, tot de dor să-ți cânt!

Xxx
Ei, aici mai vii de-acasă...
Când pui dragostea pe masă...
Uite, toți strâmbăm din gură,
A spumos și a friptură.