Adie vantul,
prin sufletul meu
sub ierburi pamantul
e-un ring de vals ametitor.
Nori,cu chipul de-amintiri
mi te-aduc din nou
nu sunt oare sanii tai?
" Da! " imi raspunse un ecou...
Suiera vantul
si-i pustiu sus pe culmi
doar cerul si pamantul
se mai iubesc ca doi frumosi nebuni.
Dragostea perena
ce-o visam si noi
dar tu...acum...
mi te daruiesti
in sclipiri de diamant
de departe din inalt.
O dulce tortura
imi presari
din al palmelor
caus...
Eu ?
Usor, usor,
o adun
in al inimii culcus.