ah, ce as mai trai doar intr-o vineri
ninsa, senina, ploioasa, dar binecuvantata;
spre seara cand umbrele se apleaca
amurg de poezie sub falduri de lumina stravezie,
senzatie de rai sub bolta verzuie.

ah, cum as mai trai doar intr-o vineri,
pierduta printre suflete de pamant pioase,
ascunsa intre valuri de simplitate imateriala,
insotita de un scancet de chitara;
un glas stingherit de prea multa ocrotire.

as vrea doar o vineri cazuta in eternitate
cu izbucniri suave de stele sarate,
o promisiune acoperita cu impaturirea sperantelor,
o unitate de armonie in miez de nenascut,
doar imprevizibil abandonat intr-un necunoscut placut ...


8 februarie 2003