Zâmbet. Așteptam să se ridice tavanul,
doream să zvâcnesc în picioare,
fugind înainte ca toată greutatea lui brută
să mă arunce din nou în genunchi.

Îi urmăream mișcările de piston,
în timpul acesta întinzându-mi tendoanele
și legându-mi mușchii mai strâns,
pentru sprintul final.

Zâmbet. Pe pielea și ochii mei apăsa
întregul univers, forța vitală...
Tot ce așteptam era să se ridice tavanul,
să urce amețitor ca un cer.

/9.02.2003/