intr-o buna zi am sa-ncep sa-i spun numai tampenii,
am sa ma intreb cum,
oare,
se nasc toate aceste vorbe
fara sens
in mintea mea,
mintea mea sclipitoare a adormit,
mintea mea stralucita zace
intr-o amorteala de martie tarziu,
si parca
nu mai am cuvinte sa-i amintesc de mine,

ea ma vede ca pe un strain,
ii spun
femeie, dezleaga-ti sentimentele,

eu pot muta din loc muntii,
tu doar adu-mi muntii in preajma,

dar, femeie,
adu-i odata!