Zilele de atunci le invoc,
nopțile cu-amândoi, tandru joc,
sufletu-i un muzeu
cu-nrămate - amintiri
auriu...
Mai ții minte atunci
jurământul ?
Sub castani pe alei
numai vântul
plin de dor și suspin
mai trezește sclipiri
aurii...
ÃŽn ochii mei de-i privi
vei vedea,
umbre de timp aurii,
după perdea
te aștept și încă țin
focul iubirii - un chin, tot nestins...
Și necuprins.
Viața e rea...
Și-oricât aș vrea, uneori
nu văd rază de stea!
Mai caut ușa la odaia fără chei,
ce-o deschideam când ne iubeam.
Sau ne mințeam.
Nici nu mai știu...