Privind in urma…

A inghetat o alba mana pe-un pian
Si s-a mai rupt o coarda de vioara
In suflete demult s-a facut seara
Dar iti aduci aminte cum cantam?

Cantam visand la viata, la iubire
Si lumi de vis din vise noi cladeam
Purtand mii de sperante in privire
Pe aripa de cant la cer ne ridicam.
Cantam cu sufletul,cu gandul si speram
Sa daruim crampeie de lumini eterne
Acestei lumi in care tot ce naste, piere
Doar cantul nostru ramanand nemuritor
Caci nu exista val al vietii efemere
Care sa-l poata ineca in moarte si tacere
Nici vant care sa-l poata-opri din zbor…

Astfel speram cantand, tu la pian, eu la vioara
Iti mai aduci aminte tu de acea vreme?
Cand hoinaream razand cu gandul printre stele
Uitand ca timpul totusi se masoara
Ca-n suflete va fi odata seara
Si va cadea cortina vietii peste noi?