Apologeți ai pâclei din cranii lucitoare
Strigoiul rațiunii vă bântuie-asudat,...
Din oul lui Columb uitat în clocitoare
Ați reușit a scoate un epigon ratat!

Nu fur din cimitire coroanele de lauri...
Nu știu a-mi scrie bine nici numele pe gard;
Nu am să-mi aflu locul între celebri fauri
Și n-am să fiu vreodată decât un simplu bard!

Voi, exegeți abili școliți prin lupanare,
Iertați-mi îndrăzneala de-a nu vă adora,
Sub flacăra hrănită din sfârc de lumânare
Învăț citind pe Goethe strămoșii a-mi onora!

Granitul încă strânge a lor curată urmă
Lăsată de-o idee, de geniu, de nevoi,...
Voi v-adunați cu toții ca oile în turmă
Și presărați șoseaua cu pete de noroi!...

T.B.