Apuc cu ghearele vietii sanul de soare
si musc avid din sfarcurile-i de lumina.
Curg rauri de sange,ca lacrimi
peste-a lunii buze adormite,
si se trezeste noaptea in albastre valuri.

Printesa noptii,sfioasa,imi saruta gandiri
trecutelor muze
trezindu-mi in spirit simtiri
ancorate-n pantecele apei de smarald.
Ma scald in muzica divina.

Empatia suflarii mele linistite
isca unde si-arome
de racoare peste intinsul verde si plat
al infinitului de necuprins...fiintei dragi.
Atunci ador a fi preamuritor...

Vin catre tine propagandu-mi inima
in fragile radiatii edenice:
sentimente.

Sentimente ce-ti mangaie chipul frumos,
ti-adie bucla adormita de pe frunte
si te saruta tremurand pe buze.
Ele ajung,si se opresc,in pieptul tau...
Acum am sa adorm si eu caci mi-am gasit culcus.