Poate dormi cand vezi liniste
si simti tacerea vorbind multicolor
din albastrul ei tainic , tremurand
auzi timpul cum plange ,
strop din lacrima lui
ti-e asezat pe gene si nu stii
de unde vine infinitul sa te duca ,
sa te seduca umil
lasand storurile inimii
mai sus , spre apusul gandului
cel fauritor , durere cersind sarmanul .
Lasa visul privit si canta
pasul apasat pe ritmurile oaselor ,
joaca-te simfonie , nu plange din nou
cand tremura frunza primaverii ,
respira diamant la rasarit ,
vezi cum comoara ta e risipita
prin toate gaurile si plinurile iluziei
ce ti-o coloreaza inchipuirea de-a sti .
Apleaca-ti paralela inimii spre orizont
si lasa-te cuprinsa in brate de vocile
ecourilor semanand privire , te ador !