calatoream pe aripile unei iasomnii moarte

inspre o destinatie neprezisa

inca de piticii cei mai savanti.

il intrebam pe vecinul de alaturi,

un canibal convertit de curand,

care e statia urmatoare;

imi raspundea marti

si se adancea tacticos

intr-o halca albastra de cabanos.

aripa se alinta uneori

si de prea multa greutate

ii absorbea pe cei zgomotosi,

care se resimteau de-abia in trahei.

era in fond doar o problema

de perceptie personala.

24 martie 2003