În serile târzii de toamna

când castanii seculari vor suspina în noapte

iar luna va fi o lacrima divina împrospatând pamântul

stelele vor fi fermecate de dansul jocului lor
si cerul va fi un albastru imens ascuns într-un ochii unei straine

În noptile tacute de iarna

când firul gândurilor tale va pieri in negura vremii

si orizontul privirii va rataci printre slovele de mult scrise

când zâmbetul îti va aparea pe chip la gândul unor cuvinte spuse demult

ochii ti se vor indrepta spre trecut

În noptile de toamna inflorita

cand luna va veghea stinsa si muta

iar steaua vietii va fermeca induiosata

cand cerul va ascunde iubirea

vantul va purta privirea

In serile de iarna implinita

cand nourii vor canta durerea

si intunericul va vesti tristetea

cand luceafarul va plange izolarea

lacrimile vor inalta tineretea

Intorace-te pentru o clipa in orele tarzii de toamna

Priveste un moment in ceasurile intristate de iarna
Si vei vedea......

alinarea castanilor pe colinele infrigurate

lacrimile lunii in galaxiile intunecate

jocul stins al astelelor imblanzite

seninul cerurilor incetosate.