În vânt de vest
ți-aș crăpa, roșii, buzele.
În izvor limpede de gheață
ți-aș strânge, albe, gleznele.
Iar de pomeți ți-aș prinde tonuri aurii,
să-i porți, bijuterii.
I-aș bate cu soare sălbatic
altoit cu vânt turbat și apă iute
până ar sări din ei
crâmpeie tainice de zâmbet
pe sub genele-ți împovărate
cu subînțeles.