Ore-n sir in patul rece imi petrec singuratatea
Si visez la acea noapte ce-ar fi vrut ca sa ne fie
Acel "n-am s-o uit vreodata",
Acel "noi in vesnicie".

Ore-n sir imi rezem capul pe-ale tale ganduri triste
Si ascund lirica-mi fata de cosmaruri si durere;
Doar gandesc c-as vrea sa fie totul nou ca mai 'nainte,
Sa-mi evapor intristarea intr-o mare de placere.

Ore-n sir simt cum traiesti, simt ce faci, simt ce gandesti
Si-ntr-un clinchet de metal tot dispare,-i tot neclar.

In casuta mea si-a ta nu-s decat doua feresti:
Una-i pentru "ma primesti?", alta-i pentru "vino iar!"