Este.
Este un început sau
doar o continuare.
Niciodată un sfârșit!
(credeam până mai ieri…).
Oricum am privi,
în lumină,
acest cristal rubiniu
ce clivează după plane
tămâioase de bob copt,
suntem pe un drum.
Răscolind frunzele verii
trecute…ca și noi,
încă mai căutăm
reflexe de vină
sub arcadele umbroase
ale despărțirii.
Într-un târziu
(probabil…negreșit!)
se vor auzi șoaptele
primului strop de brumă
alungindu-și chinuitor
transparența căderii.
- De ce tresari iubito?!
Nu este!
Nu este decât …
un început de toamnă.
Toamna noastră.

01.09.2003