Și ce dacă e toamnă și frunze aiurite
(sfidând legea căderii, mici zmee fără sfori)
Se-nalță-n rotocoale, nuanțe amurgite,
Hrănindu-se din pieptul aceleiași culori?

Auzi cum bate toaca în streșinile-nguste
Și cerul cum strănută, alergic la noroi?
Castanii își despoaie tăcerile de fuste.
În seara asta plouă, dar numai pentru noi.

Am să deschid fereastra, s-aud cântând pervazul
Iar vântului zănatic să-i fac un semn discret,
Cu degetele-ntinse să-i încălzesc obrazul
Și să-i surâd la tâmple, în șoaptă, un sonet.

E toamnă și ne plouă cădelnițe din ceruri
Sfințindu-ne iubirea cu lacrimi îngerești,
Verde de rai ne mușcă, filigranând danteluri
Din sufletul și trupul ce-ți sunt și ce îmi ești!





16 septembrie 2003