Aseara, nebunia s-a
cuibarit printre
cotloanele unui suflet;
A inceput sa zgarie
pe ochi, sa-i cearna
visele, prinzand cosmarurile
intr-o boceluta posaca;
Strigatul vitreg de
lunca calcata de animale
s-a sugrumat in glasul
unui corb spintecat
de cuvinte;
Ultimele glasuri,
Ultimele ganduri,
Ultimele...
S-au pierdut
In nebunia de sfarsit
A poemului de lauda vietii.
Strigati, voi suflete!
Cuvantul e tacut acum!