Ceilalti mi-au sculptat
bustul din caramida ieftina;
Caramida rosie, mirosind a pamant
Proaspat ars, pamant in care
mi-am ingropat ploaia;
Aceiasi, la fel de umeda
si risipita in oglinzi
Ca visul unei zeite incatusate.
Sa ma razbun pe pamant
Caci mi-a acceptat talpa,
Sa-l calce adanc, sa-i sugrume
Piatra drumului rasucit?
Noaptea se sparge in bucati
de lumina, ridicand rosul
caramizilor pana la mine.
Ma striga, ma cheama ploaia
si lutul ca sa ma creeze.