Am ramas inauntrul copacului
in care am invatat sa inventez ferestre
sa sculptez ore
in aripile noastre purtate de lumina
ce-si cauta inca drum in ea,
izvorand in forme de ganduri
care ploua usor
peste chemarea urmelor de pasi.
Am ramas acolo,
inauntrul copacului
pentru a invata sa crestem,
sa devenim impreuna o lume,
sa ne revarsam intr-o mare de verde
prinzand radacini in adevar
si sa zburam imbratisati
in noi.
Am ramas acolo,
undeva intre doua drumuri
spre acasa,
aruncand seminte de vise
in calea copacilor-lume.