Atunci cand taci
Mi se usuca stelele pe pleoape
Ca intr-o intamplare rupta din destinele
Ingerilor ridicati peste vreme,
Atata doar ca in masura
In care lor le-a fost turnata fericirea,
Pustiul mi-a rasarit nisipuri inghetate
De necuvintele tale
Si mi le-a turnat peste suflet in forma de deznadejde.
Nu le pot vorbi de asteptare
Clipelor in care ti-ai semanat prezenta
Fiindca nu m-ar intelege niciodata
Si ar plange intocmai copiilor
Orfani
In prima zi dupa cea mai neagra inmormantare.
Nu imi mai stiu trai miezul noptilor
Fara tine
Asa cuvinte cum esti tu,
Umbrind cu zambete trecutul,
Te chem de pretutindeni
Sa vii nestire noptilor mele
Altfel moarte.