Cap, aer, gest - frumoase-ti sunt
Ca o priveliste mareata;
Iti joaca zambetul pe fata
Precum in cer un fir de vant.

Mahnitul trecator se-nclina
De sanatatea ta orbit,
Cand de pe umeri a tasnit
Ca o puternica lumina.

Cu tipatoarele culori
Imprastiate pe vesminte,
Poetilor le-arunci in minte
Un minunat buchet de flori.

Emblema-s la sucitat-ti fire
Aceste rochii nebunesti;
Smintita care ma smintesti,
Iti port si ura si iubire!

Ades, prin parc unde-mi indrept
Tristetea-mi necuvantatoare,
Simtit-am razele de soare
Ca o batjocura pe piept,

Si ierburi, primaveri, caldura
Atat de mult m-au rusinat,
Incat pe-o floare-am razbunat
Obraznicia din Natura.

Astfel as vrea, la ceasul cand
Din noapte voluptati coboara,
Tacut, spre scumpa mea comoara
Sa ma tarasc cu josnic gand,

Sa-ti biciui corpul vesel inca,
Sa-ti rup si sanul mantuit,
Sa fac din soldul tau uimit
O rana larga si adanca,

Apoi - vartej imbatator ! -
Prin buzele abia taiate,
Mai vii si mult mai minunate,
Veninu-mi, sora, sa-ti strecor!