niciodata nu vroia sa vorbeasca.
imi vorbea prin cantec,
prin dans,
prin tacere.
eu vorbeam prin cuvinte.
el vorbea prin suflet,
prin soare,
prin vant,
prin insasi existenta lui.
si parca
totul vorbea prin el si cu el.
capatasem astfel
un fel de ciuda
pe tot ceea ce-l inconjura pe el.
atunci totul se impartea la doi.
acum mi-au ramas mie
cuvintele si tacerea,
pasii in doi,
insasi existenta lui.
tot pamantul e al meu!
acum tot pamantul e al meu!