Aerul mă sculpteaza cu vînt,
Crengi mă cheama în brațele lor,
Stâncile se cațără pe lângă mine,
Iar sulițe de pin păzesc copacii, dedesubt.

O prăpastie verde se prabușește spre mine.
N-am mai văzut pădure așa adâncă,
Și de vie.

Aș vrea să nu fi sărit.